marți, 30 noiembrie 2010
In drumul tau prin viata
Iti doresc
sa-ti gasesti linistea, cand totul e zbucium,
Sa inveti sa ierti, cand nu esti iertat,
Sa-ti gasesti bucuria, cand te framanta tristetea,
Sa zambesti, cand primste regrete,
Sa lupti, cand nu mai ai forta,
Sa accepti ,cand esti respins
Sa mangai ,cand esti nemangaiat,
Sa palngi, cand nu ai lacrimi,
Sa uiti ,cand lumea nu te uita,
Sa traiesti, cand simti ca nu mai poti,
Sa speri, cand nu mai ai speranta,
sa aprinzi focul, cand nu e decat scrum,
Sa razi,cand toul plange,
Sa dormi,cand toti sunt treji,
sa vorbesti cand toata lumea tace,
Sa te rogi, cand toata lumea se distreaza,
Sa ajuti cand nu esti ajutat,
Sa alini cand nu esti alinat,
Sa te indragostesti,
Cand stelele iau foc.
Si sa traiesti prin iubire.
Cand toata lumea te condamna,
Sa-ti gasesti sufletul
Si menirea ta pe pamant,
Si doar prin dragoste,
Sa-ti infrunti propriul destin...
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
To love means to forgive
To love means to lose control
To love means, maybe, to light up the best part in us.
To love means to be born.
To love means to risk not being loved back
To love means to transform, to be a poet
To love means to put our happiness in someone else's happiness
To love means to want, to see, to touch, to feel, with all your senses at once
To love means searching for half of the whole you used to be a part of
To love means to receive a piece of heaven
To love means to admire with one's heart.
Nichita Stănescu - Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)