Searching for the perfect emotion....

" Unirea sufletelor mari nu are
Hotar, iubirea nu-i iubire daca
Se schimba cand intampina schimbare
Sau cand se pleaca celui care pleaca. "

" O nu ! Iubirea-i far aprins oricand,
Furtunile si bezna sa le-nfrunte
Stea navelor ce ratacesc , purtand
Comori ce nu se stiu sub-nalta punte.
Aruncati-va in gol pentru vise
De nu o lozinca va va veni de hac.
( Copacii sunt radacinile lor
.. ... . si vantul e vant )....
Incredintati-va in inima voastra
Daca marile vor lua foc
( si traiti prin dragoste
chiar daca stelele merg de-a-ndoaselea)
Respectati trecutul !
Dar primiti cu bucurie viitorul
si dansati-va moartea..
pana o alungati de la aceasta nunta
sa nu va pese de lume..
cu ticalosii si eroii ei.....

( pasaje memorabile din "Cercul poetilor disparuti "- Nancy Kleiunbaum )

Secret al inimii

De multe ori printre cioburi,
Aleg taisul care ma va distruge
Decat marginea ce-mi alina suferinta.
Printre petice de sange mai vars o lacrima
Ce nu se regaseste cu lichidul roziu si vascos.
Imi indrept corpul invaluit de splendarea diminetii
In norii mari ai trecutului
Ce oricum nu vor sti sa ma inteleaga.
Adun florile mortii
Gandindu-ma ca altceva existential
Nu-mi va reface sufletul
Insangerat de veninul propriei constiinte.
Aleg moartea... defapt .. pentru ce sa mai traiesc???
Cand toate bucuriile s-au scurs incet
Ca nisipul unei clepsidre....
Asemeni nimfelor din Olimp,
Voi spera ca sus e un viitor promitator
Care sigur ma va satisface.
Traind in cercul stramt al omenirii
Nu am avut parte decat de lacrimi.
Pentru ca am cazut intr-o capcana
Inconstienta de urmari,
Capcana "iubirii".
O iubire deja neinteleasa,
Pentru ca desi as da orice lucru lumesc
Si m-as jertfi pentru o amagire
Nimic nu te va constrange sa ma intelegi.
Cu toate ca nopti intregi
Am asteptat o soapta de raspuns
Prin pulberea stelelor,
Tu nu ai reusit decat sa te indepartezi,
Prea departe sa ma simti....
Atat de departe sa vezi in urma ta durerea.
Prin ochii unei muritoare,
Voi primi din nou cenusa iubirii noastre,
O pura joaca cu sentimentele,
Riscand sa le pierdem printre ghimpii lumii.
Pentru tine am fost doar o adiere de vant,
Prea simpla ca sa contez.
Si desi te iubesc atat de mult,
Voi continua sa-mi urmez sufletul
Bolnav de veninul durerii.
Vreau sa evadez din lumea regretelor
Pentru ca de prea mult timp
Am pastrat acest secret al inimii
Pe care nimeni nu il intelege
Dar pentru care as contura macar o clipa
Desenul ireal al unei iubiri absolute....

Ciob de viata...

Aveam o sticla...si ea eram eu
Reflectam crampeie, marturiseam trecuturi..
Regasind numai pasaje de durere...
Vise spulberate de nopti triste...
Prin materialul translucid nu treceau decat
Mici oglindirii a ceea ce va fii
Un orizont iluzoriu imbalsamat de promisiuni,
Mici fagaduinte din pactul cu prezentul.
Pluteam in aerul cenusiu
Si ma pierdeam ca o scoica stravezie
In necunoscut devenit "mare".
Pe peretii umezi se scurgea lichidul neputintei,
Acel elixir al dezamagirii ce se transforma treptat
In substanta searbada a mortii.
Cu toate acestea respiram, traiam, eram vie...
Si-mi tremura viata prin venele subtiri.
Am cazut in patima unui curent recisor, dar puternic,
Ce-mi distrugea rezistenta deja precara,
Amintindu-mi mereu cat de josnic am ajuns.
Se numea "iubire"
Am invata sa lupt cu puterea asupritoare
Cu risul de a ma pierde printre lacrimi
Si de a-mi pata sufletul, lichidul interior al consimtirii,
Printre fragmente de deceptie, am regasit un zambet,
Pentru care mi-as fi sacrificat toata existenta
Eram coplesita de noua perioada,
Deveneam din banala sticla ce plutea,
Un intreg vas cristalizat cu pietre pretioase.
Eram dominata de puternica influenta a tot ce presupune "schimbarea",
Ma hraneam doar cu patimi oarbe
Si sperante ce se afundau in neant,
.......Si toate au putrezit......
In lumina timpului m-am spart
Tot ca o sticla neajutorata...
Si toate cristalele s-au evaporat.
Eram doar un ciob ce dainuie viata,
Sacrificandu-si fiecare rasuflare...
Pana cand...... neputincioasa..... ,m-am contopit
Cu sangele roziu al sfarsitului.
Si am pastrat doar lichidul din interior,
Ce m-a insotit mereu...,interiorul personalitatii mele....
Sticla de deasupra era doar o crusta
Ce-mi amintea ca eram reala, in capcana lumii.
Am regasit amintiri din vremea cand iubeam, sufeream si zambeam
Toate agatate pe peretii sufletului.
De-acum voi uita complet ca am fost o sticla
Trecutul va ramane doar o frunza de lotus
Prea umeda ca sa ridice la suprafata.
Defapt....am fost doar un ciob de viata
Asa sunt si acum...o simpla spartura de nostalgii
Care nu-si gaseste locul
Intr-un univers in care toti se innobileaza
Cu aceea sticla invizibila a arogantei, minciunii si fatarniciei.
Am trait ca o floare a contingentului inveninata
De parazitii externi numiti "lume"
Si nu am realizat ca defapt mereu am fost o victima...