Ciob de viata...

Aveam o sticla...si ea eram eu
Reflectam crampeie, marturiseam trecuturi..
Regasind numai pasaje de durere...
Vise spulberate de nopti triste...
Prin materialul translucid nu treceau decat
Mici oglindirii a ceea ce va fii
Un orizont iluzoriu imbalsamat de promisiuni,
Mici fagaduinte din pactul cu prezentul.
Pluteam in aerul cenusiu
Si ma pierdeam ca o scoica stravezie
In necunoscut devenit "mare".
Pe peretii umezi se scurgea lichidul neputintei,
Acel elixir al dezamagirii ce se transforma treptat
In substanta searbada a mortii.
Cu toate acestea respiram, traiam, eram vie...
Si-mi tremura viata prin venele subtiri.
Am cazut in patima unui curent recisor, dar puternic,
Ce-mi distrugea rezistenta deja precara,
Amintindu-mi mereu cat de josnic am ajuns.
Se numea "iubire"
Am invata sa lupt cu puterea asupritoare
Cu risul de a ma pierde printre lacrimi
Si de a-mi pata sufletul, lichidul interior al consimtirii,
Printre fragmente de deceptie, am regasit un zambet,
Pentru care mi-as fi sacrificat toata existenta
Eram coplesita de noua perioada,
Deveneam din banala sticla ce plutea,
Un intreg vas cristalizat cu pietre pretioase.
Eram dominata de puternica influenta a tot ce presupune "schimbarea",
Ma hraneam doar cu patimi oarbe
Si sperante ce se afundau in neant,
.......Si toate au putrezit......
In lumina timpului m-am spart
Tot ca o sticla neajutorata...
Si toate cristalele s-au evaporat.
Eram doar un ciob ce dainuie viata,
Sacrificandu-si fiecare rasuflare...
Pana cand...... neputincioasa..... ,m-am contopit
Cu sangele roziu al sfarsitului.
Si am pastrat doar lichidul din interior,
Ce m-a insotit mereu...,interiorul personalitatii mele....
Sticla de deasupra era doar o crusta
Ce-mi amintea ca eram reala, in capcana lumii.
Am regasit amintiri din vremea cand iubeam, sufeream si zambeam
Toate agatate pe peretii sufletului.
De-acum voi uita complet ca am fost o sticla
Trecutul va ramane doar o frunza de lotus
Prea umeda ca sa ridice la suprafata.
Defapt....am fost doar un ciob de viata
Asa sunt si acum...o simpla spartura de nostalgii
Care nu-si gaseste locul
Intr-un univers in care toti se innobileaza
Cu aceea sticla invizibila a arogantei, minciunii si fatarniciei.
Am trait ca o floare a contingentului inveninata
De parazitii externi numiti "lume"
Si nu am realizat ca defapt mereu am fost o victima...