Sentimente in vid

Aprind facliile de dor
In pestera intunecoasa a tacerii
Acea arena a arlechinilor din mintea mea.
Rasuflu in aerul..rece..
Ca o stea ce nu-si gaseste locul..
Sau nu stie unde sa-l caute..

Cateva voci inerte..
Soptesc sunetele..unui anamneze..
In care imi gasesc drumul..
Incurcata in plasa sentimentelor..
Si a cioburilor de amintiri..
Ma redres fugitiv..spre o lumina incerta..
Ce se reflecta pe peretii cenusii..
Ca o raza de soare in infern..

Ma simteam..ca acea lumina
Ce controla totul..
Asuprea intunericul ca pe un sclav..
Al dorintei ei de evadare..
Si era doar un pas pana la bezna..
Pana la intunericur obscur ce va seca durerea..
Incercam sa infrang o artroza sentimentala..
Ce ma manipula..si ma impungea treptat..
Cu sulita propriului venin..
Si aceea era doar constinta mea..
Cu toate iluziile si calomniile..ce se perindau.

Ma amageam cu ganduri neverosimile in oglinda timpului..
Acel timp al ratiunii in care eram o straina..
Si in care ma limita la patimi oarbe..
Si crampeie de sentimente goale..
Ma lasa mutilata ..cu imaginea unei iubiri imposibile..
Si paradoxal ma multumeam..cu niste setimente in vid...