Viata, lumina si iubire

ieri. .aveam asa mult timp..
azi..totul este prea tarziu...
in cenusa timpului..s-a stins o alta flacara
ce nu va mai lumina pamantul...
pe veci departe in pulberea stelelor...
va fi amintirea livida...
a unui moment de fericire..

azi am asa mult timp..
maine va fi prea tarziu..
pana cand si ultima raza de lumina..
va fi sfidata de paradisul astrelor...
atunci pamantul devine sleit..
de orice pala luminoasa..
vesnic in agonie..
vesnic in intuneric..
imi va aduce din nou..
sentimentul ranced al neputintei..
al tristetii ce invenineaza..sufletul..
al otravii cu care ma voi injecta...

eu am stins flacara..si voi mai stinge...
mii de faclii in viata..
tocmai cand, prin intensitatea lor..
vor fi insasi energia,
vor fi insasi fericirea.

sunt ca un om..ce,
aniversandu-si ziua de nastere..
sufla fara mila in lumanarile aurii..
crezand ca prin forta lui..
va domina esenta universului..
nu este decat o mare amagire..
viata te face sa stingi ..
mii si mii de lumanari..
tu ai impresia bolnava
ca te eliberezi...
defapt..
esti sortit sa te supui,
sa pui capat unei fiinte,
care respira , traieste si provoaca sentimente..
unei fiinte de o delicatete brutala..
de o subtilitate grosolana..
unei fiinte ca: iubirea...