Amestecul cromatic al unei nopti de vara,
Aerul imbalsamat cu dulceata tristetii..
Toate putrezeau in sufletul meu
Ca niste lamai mucegaite.
Vroiam sa evadez, sa scap, sa rasuflu,
Dar trupul imi era pecetluit de vise,
Amintiri amagitoare, reverii triste...
Toate ma emotionau cu puterea astrala
A unei comete iluminate de speranta...
Si revedeam imagini din vremea
Cand am stiut sa te iubesc cu adevarat,
Cand cele mai sincere sentimente
Ma copleseau cu puseurile lor,
Si cand, pentru prima data,
Am cazut prada sentimentului de dragoste.
Dar totul e trecut, viitorul e trecut
Si amintirea ta doar un vis fara noima.
La fel ca scoicile marii de azur
Ma voi contopi cu puterea altei valve stravezii,
Iar tu nu vei insema pentru mine mai mult
Decat o ramificatie de corali
Din strafundurile sufletului meu,
Si asemenea valurilor
Te vei sparge in razele soarelui
Ca trecutul ce se afunda in prezent.
Cu toate acestea vei ramane
In mintea mea mereu o apa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu