Astre, cer, infinit...
Limitele indescifrabile ale consimtirii...
Ma intrevad intre multitudinea de imagini
Unele portrete, altele reale ,altele absurditati
Concepute de creierul unui fantezist.
Iti zaresc ochii negri ca strafundul marii de azur
In lumina purpurie a lunii
Iti simt gura moale si frageda
Adorm sprijinita de trupul tau tau stabil,
Si doar magaierile tale ma trezesc
Din paradisul visarii.
Aud duete printre pasarile noptii
Ma las purata de adierea vantului
Si incet-incet ma afund in vid,
In lumea ideala a senzualitatii
In care niciun element nu conteneste
Sa-ti reflecte pielea stravezie
In contrast cu suportul stacojiu si plat.
Gura mea umezita asteapta zorii
Si gandul nestratornic marcheaza miracolul
Acea fantezie in care ma simt pe deplin
Cuprinsa de fericirea suprema
In care te am aproape
Si in care noi doi vom dainui
Cu pasiunea si exuberanta unei INTALNIRI NOCTURNE...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu