In drumul tau prin viata
Iti doresc
sa-ti gasesti linistea, cand totul e zbucium,
Sa inveti sa ierti, cand nu esti iertat,
Sa-ti gasesti bucuria, cand te framanta tristetea,
Sa zambesti, cand primste regrete,
Sa lupti, cand nu mai ai forta,
Sa accepti ,cand esti respins
Sa mangai ,cand esti nemangaiat,
Sa palngi, cand nu ai lacrimi,
Sa uiti ,cand lumea nu te uita,
Sa traiesti, cand simti ca nu mai poti,
Sa speri, cand nu mai ai speranta,
sa aprinzi focul, cand nu e decat scrum,
Sa razi,cand toul plange,
Sa dormi,cand toti sunt treji,
sa vorbesti cand toata lumea tace,
Sa te rogi, cand toata lumea se distreaza,
Sa ajuti cand nu esti ajutat,
Sa alini cand nu esti alinat,
Sa te indragostesti,
Cand stelele iau foc.
Si sa traiesti prin iubire.
Cand toata lumea te condamna,
Sa-ti gasesti sufletul
Si menirea ta pe pamant,
Si doar prin dragoste,
Sa-ti infrunti propriul destin...

To love means to forgive
To love means to lose control
To love means, maybe, to light up the best part in us.
To love means to be born.
To love means to risk not being loved back
To love means to transform, to be a poet
To love means to put our happiness in someone else's happiness
To love means to want, to see, to touch, to feel, with all your senses at once
To love means searching for half of the whole you used to be a part of
To love means to receive a piece of heaven
To love means to admire with one's heart.

Nichita Stănescu - Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

what about us...

Are you aware of what you make me feel??
Like now i feel invisible to you, like i'm not real..
Didn't you feel me lock my arms around you?
Why'd you turn around?
....Here's what i have to say...

I was left to cry there...waiting outside there..
Grinning with a lost stare..That's when i decided..

Why should i care?? 'caused you weren't there when i was scared..
And i felt so alone..
You need to listen..
When you turn around can you recognize my face??
you used..to love me..you used to hug me..but that wasn't the case..

I'm crying out loud...

Nu e nicaieri..inceput sau sfarsit..toate lucrurile se nasc si mor unele in miezul celorlalte...
si tot ce avem mai bun se intoarce contra noastra..nu mai stim daca e noapte..sau zi..
Nu mai stim daca e iubire sau ura...
Nu mai stim daca traim sau suntem morti...
Totul e doar o mantie neagra..si vascoasa..in care ne ascundem..si traim un vis al ratiuniii..
O reverie..din care invatam sa fim mutilati de sentimente..de suferinta..
sa ne simtit dezbrcati de inocenta...
Ajungem acei detinuti ai societatii ce manifesta un caracter vindicativ..un amestec..dintre vointa si incapatanare...
Ne supunem unor legi incoerente..create de niste conceptii majoritare..
Nu reusim sa ne gasim personalitatea..
Si totul e ca un simulcru intesat cu imagini ale perfectiunii..
mereu vom ramane in acea mantie..singurul refugiu..ce ni se pare elocvet..
Aparent protejati de necunoscut..cunoastem sentimentele goale..si simtim cum ceva ne fura iubirea eterna..destinul ne limiteaza la contingentul nostru..inveninat de stabilitate...
nu cunoastem carcaterul vesnic..al dragostei..ideale..si o vedem ca o sincopa..un moment de maxima tensiune..in care pierdem tot ce avem..intr-o clipa nefasta..ne trezim singuri..si marcati de trecerea timpului...

Si mantia..a disparut..

Moartea transforma viata in destin..
Si destinul nu e decat momentul cand constientizam ce am pierdut si ce avem de pierdut...
Ne ferim de adevar, si repectam minciuna..radem cand vrem sa plangem..
Pesimismul pentru noi e doar o alternativa..o expresie metafizica a luciditatii..
Luciditatea..ce e?? ratiunea care ne domina.. si ne construieste treptat dupa modul ei cinic..ca apoi sa ne doboare...si sa fie o mare se suflete moarte..moarte..pt ca au vazut adevarul .. si au ranit singurul lucru sacru pe care il avem..puterea de a iubi..

Sentimente in vid

Aprind facliile de dor
In pestera intunecoasa a tacerii
Acea arena a arlechinilor din mintea mea.
Rasuflu in aerul..rece..
Ca o stea ce nu-si gaseste locul..
Sau nu stie unde sa-l caute..

Cateva voci inerte..
Soptesc sunetele..unui anamneze..
In care imi gasesc drumul..
Incurcata in plasa sentimentelor..
Si a cioburilor de amintiri..
Ma redres fugitiv..spre o lumina incerta..
Ce se reflecta pe peretii cenusii..
Ca o raza de soare in infern..

Ma simteam..ca acea lumina
Ce controla totul..
Asuprea intunericul ca pe un sclav..
Al dorintei ei de evadare..
Si era doar un pas pana la bezna..
Pana la intunericur obscur ce va seca durerea..
Incercam sa infrang o artroza sentimentala..
Ce ma manipula..si ma impungea treptat..
Cu sulita propriului venin..
Si aceea era doar constinta mea..
Cu toate iluziile si calomniile..ce se perindau.

Ma amageam cu ganduri neverosimile in oglinda timpului..
Acel timp al ratiunii in care eram o straina..
Si in care ma limita la patimi oarbe..
Si crampeie de sentimente goale..
Ma lasa mutilata ..cu imaginea unei iubiri imposibile..
Si paradoxal ma multumeam..cu niste setimente in vid...

feeling better....

There's a hero
If you look inside your heart
You don't have to be afraid
Of what you are...
There's an answer
If you reach into your soul
And the sorrow that you know
Will melt away...
And then a hero comes along
With the strength to carry on
And you cast your fears aside
And you know you can survive
So when you feel like hope is gone
Look inside you and be strong
And you'll finally see the truth
That a hero lies in you
It's a long road
When you face the world alone
No one reaches out a hand
For you to hold
You can find love
If you search within yourself
And the emptiness you felt
Will disappear

Dreams are hard to follow
But don't let anyone
Tear them away
Hold on !
There will be tomorrow
In time..
You'll find the way

Doar aici...

Sorb din paharul neputintei
Dorinta oarba de a fi aici
De a te avea langa mine
Intr-o prelunga sarutare
Uitand de lume
Si de cusca vietii..
In care suntem prinsi
Ca niste detinuti ai societatii
Te vreau din nou printre petale de roze,
S-admir al tau suras fierbinte
Si sa-ti vad parul zburand
Ca firele de aur ale unui spic osandit
Sa daruiasca tacere.
Sunt sigura ca doar aici
Trupurile ni se vor transforma
In crampeie de sentimente goale..
Iar inima va coordona sufletul
Pe calea stramba a realitatii...
Si cu toate acestea..
Este oare o dragoste??
Sau pura amagire a noptilor
De liniste totala
Cand rasaream si apuneam
Mereu sub aceeasi realitate infima...
Si nu realizam...cat de greu
Ne era sa cautam in neant
Sensul vietii noastre
Primind doar amprenta unui amor controversat
Aruncat in necunoscut ca o o floare ofilita...
As vrea sa fii aici..
Sa ma intelgi, sa te privesc din nou
Cu ochi mari si fierbinti
Si apoi sa dainui printre stele
Inveninata de timp...

Searching for the perfect emotion....

" Unirea sufletelor mari nu are
Hotar, iubirea nu-i iubire daca
Se schimba cand intampina schimbare
Sau cand se pleaca celui care pleaca. "

" O nu ! Iubirea-i far aprins oricand,
Furtunile si bezna sa le-nfrunte
Stea navelor ce ratacesc , purtand
Comori ce nu se stiu sub-nalta punte.
Aruncati-va in gol pentru vise
De nu o lozinca va va veni de hac.
( Copacii sunt radacinile lor
.. ... . si vantul e vant )....
Incredintati-va in inima voastra
Daca marile vor lua foc
( si traiti prin dragoste
chiar daca stelele merg de-a-ndoaselea)
Respectati trecutul !
Dar primiti cu bucurie viitorul
si dansati-va moartea..
pana o alungati de la aceasta nunta
sa nu va pese de lume..
cu ticalosii si eroii ei.....

( pasaje memorabile din "Cercul poetilor disparuti "- Nancy Kleiunbaum )

Secret al inimii

De multe ori printre cioburi,
Aleg taisul care ma va distruge
Decat marginea ce-mi alina suferinta.
Printre petice de sange mai vars o lacrima
Ce nu se regaseste cu lichidul roziu si vascos.
Imi indrept corpul invaluit de splendarea diminetii
In norii mari ai trecutului
Ce oricum nu vor sti sa ma inteleaga.
Adun florile mortii
Gandindu-ma ca altceva existential
Nu-mi va reface sufletul
Insangerat de veninul propriei constiinte.
Aleg moartea... defapt .. pentru ce sa mai traiesc???
Cand toate bucuriile s-au scurs incet
Ca nisipul unei clepsidre....
Asemeni nimfelor din Olimp,
Voi spera ca sus e un viitor promitator
Care sigur ma va satisface.
Traind in cercul stramt al omenirii
Nu am avut parte decat de lacrimi.
Pentru ca am cazut intr-o capcana
Inconstienta de urmari,
Capcana "iubirii".
O iubire deja neinteleasa,
Pentru ca desi as da orice lucru lumesc
Si m-as jertfi pentru o amagire
Nimic nu te va constrange sa ma intelegi.
Cu toate ca nopti intregi
Am asteptat o soapta de raspuns
Prin pulberea stelelor,
Tu nu ai reusit decat sa te indepartezi,
Prea departe sa ma simti....
Atat de departe sa vezi in urma ta durerea.
Prin ochii unei muritoare,
Voi primi din nou cenusa iubirii noastre,
O pura joaca cu sentimentele,
Riscand sa le pierdem printre ghimpii lumii.
Pentru tine am fost doar o adiere de vant,
Prea simpla ca sa contez.
Si desi te iubesc atat de mult,
Voi continua sa-mi urmez sufletul
Bolnav de veninul durerii.
Vreau sa evadez din lumea regretelor
Pentru ca de prea mult timp
Am pastrat acest secret al inimii
Pe care nimeni nu il intelege
Dar pentru care as contura macar o clipa
Desenul ireal al unei iubiri absolute....

Ciob de viata...

Aveam o sticla...si ea eram eu
Reflectam crampeie, marturiseam trecuturi..
Regasind numai pasaje de durere...
Vise spulberate de nopti triste...
Prin materialul translucid nu treceau decat
Mici oglindirii a ceea ce va fii
Un orizont iluzoriu imbalsamat de promisiuni,
Mici fagaduinte din pactul cu prezentul.
Pluteam in aerul cenusiu
Si ma pierdeam ca o scoica stravezie
In necunoscut devenit "mare".
Pe peretii umezi se scurgea lichidul neputintei,
Acel elixir al dezamagirii ce se transforma treptat
In substanta searbada a mortii.
Cu toate acestea respiram, traiam, eram vie...
Si-mi tremura viata prin venele subtiri.
Am cazut in patima unui curent recisor, dar puternic,
Ce-mi distrugea rezistenta deja precara,
Amintindu-mi mereu cat de josnic am ajuns.
Se numea "iubire"
Am invata sa lupt cu puterea asupritoare
Cu risul de a ma pierde printre lacrimi
Si de a-mi pata sufletul, lichidul interior al consimtirii,
Printre fragmente de deceptie, am regasit un zambet,
Pentru care mi-as fi sacrificat toata existenta
Eram coplesita de noua perioada,
Deveneam din banala sticla ce plutea,
Un intreg vas cristalizat cu pietre pretioase.
Eram dominata de puternica influenta a tot ce presupune "schimbarea",
Ma hraneam doar cu patimi oarbe
Si sperante ce se afundau in neant,
.......Si toate au putrezit......
In lumina timpului m-am spart
Tot ca o sticla neajutorata...
Si toate cristalele s-au evaporat.
Eram doar un ciob ce dainuie viata,
Sacrificandu-si fiecare rasuflare...
Pana cand...... neputincioasa..... ,m-am contopit
Cu sangele roziu al sfarsitului.
Si am pastrat doar lichidul din interior,
Ce m-a insotit mereu...,interiorul personalitatii mele....
Sticla de deasupra era doar o crusta
Ce-mi amintea ca eram reala, in capcana lumii.
Am regasit amintiri din vremea cand iubeam, sufeream si zambeam
Toate agatate pe peretii sufletului.
De-acum voi uita complet ca am fost o sticla
Trecutul va ramane doar o frunza de lotus
Prea umeda ca sa ridice la suprafata.
Defapt....am fost doar un ciob de viata
Asa sunt si acum...o simpla spartura de nostalgii
Care nu-si gaseste locul
Intr-un univers in care toti se innobileaza
Cu aceea sticla invizibila a arogantei, minciunii si fatarniciei.
Am trait ca o floare a contingentului inveninata
De parazitii externi numiti "lume"
Si nu am realizat ca defapt mereu am fost o victima...

Glas...

Daca as putea, daca as vrea,
Macar pentru o secunda
Sa dau glas unui munte de sentimente,
S-ar prabusi inecat de cenusa propriei pulberi...
Daca as da glas unei paduri,
As fi nevoita sa-mi amintesc
Clipele de aur in ceata fiorilor,
As intari cu tandretea literelor,
Doar acei nori de vise,
Sperante desarte pe un teren viran al mortii...
Daca as da glas inimii,
As muri inveninata de otrava timpului,
M-as contopi cu lichidul vascos
Si as ramane mereu in urma
Intr-un univers al lacrimilor,
Ce devin din ce in ce mai mult
Pure reflectii a ceea ce a fost,
Mici oglindiri a ceea ce va fi...
Prezentul e doar o gutuie cruda
Si nu voi regasi nimic din miezul minciunilor...
Totul e imbibat in tristete
Chiar si acele clipe de altadata,
Cand ne ascundeam tematori,
Printre umbre de cuvinte si culegeam doar fructele amare,
Ale unui viitor promitator.
Azi nu mai am nimic,
Azi totul e o voce ragusita a trecutului
Si oricat as incerca sa-i dau glas,
Ea va ramane pulberea unui amor timpuriu...

"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata;
Pururi tanar infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Cand tu deodata rasarisi in cale-mi,
Suferinta, tu, dureros de dulce...
Pan-n fund baui voluptatea mortii
Neinduratoare "

M.Eminescu "Oda (in metru antic)

Loving life...

There were times when i felt broke,
When my heart still going bad
And my soul of throwns
Aching more than ever.
They were killing me,
They were fading every trace of happiness
Of my face with deep scars.
But someone with glitter eyes
Could revenge a little world,
Where one day all my emotions,
Fears , troubles and frustrations
Will transforme in a beautiful butterfly...
Flying above the death's crap.
This solution is in our hands.
We are the only one
Who can see a hope instead of a fear,
A smile instead of grimace,
Joy instead of sadness.
We might create our own butterflys
And we gonna use them for survive..
Cause we may love
We may be stronger
With every day of a lovely life...

Iubirea pierduta

Amestecul cromatic al unei nopti de vara,
Aerul imbalsamat cu dulceata tristetii..
Toate putrezeau in sufletul meu
Ca niste lamai mucegaite.
Vroiam sa evadez, sa scap, sa rasuflu,
Dar trupul imi era pecetluit de vise,
Amintiri amagitoare, reverii triste...
Toate ma emotionau cu puterea astrala
A unei comete iluminate de speranta...
Si revedeam imagini din vremea
Cand am stiut sa te iubesc cu adevarat,
Cand cele mai sincere sentimente
Ma copleseau cu puseurile lor,
Si cand, pentru prima data,
Am cazut prada sentimentului de dragoste.
Dar totul e trecut, viitorul e trecut
Si amintirea ta doar un vis fara noima.
La fel ca scoicile marii de azur
Ma voi contopi cu puterea altei valve stravezii,
Iar tu nu vei insema pentru mine mai mult
Decat o ramificatie de corali
Din strafundurile sufletului meu,
Si asemenea valurilor
Te vei sparge in razele soarelui
Ca trecutul ce se afunda in prezent.
Cu toate acestea vei ramane
In mintea mea mereu o apa...

Crying for love

Everytime i see you in my dreams
I think that all the world is mine,
All the smiles and all the hapiness.
But recent i discovered that
Crying is better that i've ever known.
When you feel them falling down your cheeks
The bitter tears seem to be a solution
Cause love's a reason
To escape from emotions, feelings and thoughts
And finally you may cry
For your part of incredible loveliness...

Magia intalnirilor nocturne

Astre, cer, infinit...
Limitele indescifrabile ale consimtirii...
Ma intrevad intre multitudinea de imagini
Unele portrete, altele reale ,altele absurditati
Concepute de creierul unui fantezist.
Iti zaresc ochii negri ca strafundul marii de azur
In lumina purpurie a lunii
Iti simt gura moale si frageda
Adorm sprijinita de trupul tau tau stabil,
Si doar magaierile tale ma trezesc
Din paradisul visarii.
Aud duete printre pasarile noptii
Ma las purata de adierea vantului
Si incet-incet ma afund in vid,
In lumea ideala a senzualitatii
In care niciun element nu conteneste
Sa-ti reflecte pielea stravezie
In contrast cu suportul stacojiu si plat.
Gura mea umezita asteapta zorii
Si gandul nestratornic marcheaza miracolul
Acea fantezie in care ma simt pe deplin
Cuprinsa de fericirea suprema
In care te am aproape
Si in care noi doi vom dainui
Cu pasiunea si exuberanta unei INTALNIRI NOCTURNE...

Entitate de "LOVER"

Rosiatica inima indurerata de intensitatea suferintei,
Ochii stacojii marcati de fiecare lacrima...
Si toate pentru tine, suflet nestatornic
Miraj al vietii mele de inocenta...
Astepta tematoare clipa cand ne vom arunca in marea dragostei
Si nu vom mai avea nevoie de cuvinte
Vom cadea prada gesturilor si mimicii senzuale
Pentru noi vor vorbi trupurile coordonate
De puterea infailibila a sentimentelor
"Lover"... suna asa de sacru
Dar nimeni nu a reusit sa conteste
O entitate de indragostit....O moarte
A tuturor elementelor rationale
o revelatie spre infinitul si placerea absoluta...
Un destin spre suferinta si bucurie..
O inimaginabila noblete...intr-un cuvant..CANDOARE
Nimeni nu poate asemui iubirea cu banalitatea de pe pamanat
E ceva superior , o vraja ce-ti acapareaza inima
Si-i suge seva ratiunii prin tupina unui crin
Dominat de taria parfumurilor sale.
Rareosri scapamde efectul ei..dar,
Poate ca o lume mai buna va dainui iubire
Va manifesta dragoste, va inventa trairi
Concluzie...Suntem prinsi in capcana stransa
A unui orizont de vise superioare
Traim clipe in care suntem inconstienti
De gravura legaturii intense
Dintre purele noastre suflete rapuse.